Accident+siguranță≠ Societate..

~Salut!

~Astăzi inevitabilul s-a întâmplat. Înăinte să întrăm însă "în pâine"/la subiect, vreau totuși să încep c-o povestioară;

INTRO<=>~Acum mai bine de 10 ani, mai exact prin 2005, mă aflam într-un autocar singur în drumul meu aventuros către Italia, Sicilia, tremurând de emoții și pe la graniță la austrieci auzind fel de fel de întâmplări reale, despre mulți care erau întorși la graniță, pe atunci România ne fiind în UE, abia dacă intrase în NATO. 

~Așadar eram un fel de imigrant ilegal, eu pe atunci intrând ca turist, evident cu intenția clară să-mi fac o viață acolo, să-mi trăiesc adolescența, să cresc, ceea ce am reușit zic eu în cele din urmă.

ACCIDENT<=>~Ajunsesem să fiu în Sicilia de mai bine de 8 luni, după 2 joburi în construcții și mai apoi în marmură, eram de vreo 2 luni la o firmă de tâmplărie, firmă care tocmai înăintase și finalizase actele mele de angajare, practic deveneam legal om al societătii italienești, siciliene. 

~Chiar în ziua semnării contractului, mă trezesc, îmi iau scooterul(făceam zilnic naveta cca. 20 km) și plec la drum, observând că în acea zi totul mergea pe dos, parcă Moartea îmi facea semne, îi simțeam adierea dar nu aveam voie să știu nimic concret.

~După ce termin munca, pe la ora 15.30 ajung la o intersecție(voi prezenta și un desen să se înțeleagă și mai bine), aveam STOP, și pe partea cealaltă a drumului o oglindă ce-mi arăta cine vine din dreapta dintr-o curbă extrem de periculoasă, în stângă aveam un pod ce mă ducea spre casă, iar în față trebuia să traversez drumul național, pentru a ajunge pe o cărare, un drum de țara ce mă ducea la un văcar(da da, cowboy) să-i duc un pachet de țigări. 

~Stau eu ce stau, trec toate mașinile, mă uit bine în oglindă, nimic, dau să accelerez, ajung pe la mijlocul șoselei, deodata se aude cum vine o mașină cu peste 130 km/h și sincer să fiu, am zis că mor întâi de spaimă, fără să mai fie necesar nici măcar impactul. Mă lovește din lateral, scooteru' se face în 4 bucăți, majoritatea zburând la zeci de metri, eu zbor pe partea cealaltă, cca. 4-5 metri, norocul meu având casca.

~Interesant e că în acea zi, pe lângă multe alte "OMENS" {:D}, un semn a fost și faptul că m-am oprit la un magazin, și pentru prima oară în luni de zile de când conduceam, mi-am pus în gând lupta dacă să îmi pun casca sau nu, în interiorul meu având loc o adevărată bătălie psihologică... În cele din urmă, cu gândul la poliție/carabinieri(am fost fugărit de 2 ori, am scăpat cu brio dar cu mult noroc) am zis să mi-o pun pentru dânșii să nu bată prea tare la ochi. Bineînțeles că pe atunci eram minor, complet ilegal, fără acte, fără carnet făra nimic, și nici mintea nu îmi era pe jumătatea măcar cum o am acum. Așadar, casca m-a salvat cu siguranță.

~Dacă aș fi avut acte, cu siguranță aveam câștig de cauză, pentru că in ciuda faptului că aveam STOP, viteza lor(nu stiu de unde stiam eu ca aveau 130 la ora, dar după teste s-a demonstrat că exact atata aveau) era mult prea mare pentru a fi vazuti in acea oglinda, si oricum am avut noroc ca au si franat totusi, altminteri zburam sub un pod de peste 20 de metri, si casca ar fi fost cred un ajutor pentru a îmi infige capul in pamant;

~Acum lăsând gluma deoparte, după acel accident, când urc în orice mașină privată/personală, nici nu apuc să mă așez pe scaun că mi-am pus centura, metaforic vorbind.

SIGURANȚĂ<=>~Am mai spus despre și în alt articol anterior, mă repet, de la o vreme, de câteva luni, simbolic, când urc într-un autobuz, îmi pun centura de siguranță(asta și pentru ca la intrare scrie un afiș mare semnat de legislația română&europeană:"TOȚI CĂLĂTORII AU OBLIGAȚIA DE A ÎȘI PUNE CENTURA DE SIGUNRANȚĂ PE ÎNTREGUL PARCURS AL CĂLĂTORIEI";

~Astăzi s-a ajuns la inevitabil. Ajung eu în autobuz, mă urc în primele locuri, autubuzul mare, avea maxim 10 persoane în el, dau să-mi pun centura, "domnul""șofer", cel mai "experimentat" dintre cei de pe ruta Câmpina/Bordeni/Plopeni, striga la mine aproape să mă și intimideze, spunându-mi gen: "lasă centura aia în pace nu ți-o pune" dupa ce vede ca nu m-a intimidat deloc dimpotrivă, eram pe punctul să îi spun 2-3, aruncă si un "te rog" dându-și seama probabil chiar in acele clipe cât de mult a greșit, îi spun gen "dar afisul acela, incerc si eu sa respect regulile.." chiar m-am si scuzat, la care el nu prea mai stia ce sa zica, ramane blocat la reactia mea, chiar si asa destul de limitată.

~Puteam să mă prezint la autogara sa reclam, si acest "șofer" ajungea probabil aspru sancționat, se ajungea la o lege de se suparau multi pe mine că ajungeam să aduc toata legislația cu controale cu tot să stea toți cu centura de siguranță pusă, nu m-ar fi costat nimic, nici o teamă, nici o rusine nimic, insa am zis hai sa fiu domn, sa-mi scriu frustrarea pe blogul meu personal;

SOCIETATEA<=>-Concluzia, halal societate:). Exemplele pozitive au ajuns a fi mustrate, respinse. Ce-i bun a ajuns sa fie dorit exterminat, e o vorbă" tot ce-i bun, trebuie sa dispara" EU nu ma consider bun, totusi era un gest simbolic in limita libertății mele, cu ce am deranjat eu pe acel șofer si pe lume, ca eram printre putinii/singurii care-si puneau  centura? Am insa o surpriza pentru acel sofer, nici macar nu-i cu dedicație, am sa imi pun centura mereu in mașină indiferent de ce imi va spune X Y Z. O voi face pentru mine, simbolic, dacă mai sunt și alții, foarte bine, apreciez. Eu nu judec ce-i diferit, dar apreciez ce se aseamănă și consider că face bine.

~De încheiere am să postez un desen făcut în PAINT chiar acum îl voi face, cu intersecția unde am avut accidentul, și pozele din GOOGLE STREETS ca să se vada exact unde a avut loc, cu precizarea că probabil se va vedea un giratoriu și totul frumos amenajat, ceea ce a schimbat enorm in bine traficul de acolo, trafic ce pe vremea accidentului meu, și inainte, era extrem de periculos in acea zonă.