~Salut!
~Am tot spus în diferite ocazii că nu voi mai scrie despre mine pe acest blog, un blog zic eu destul de reușit, cu articole pe care în primul rând le-am scris pentru a avea o șansă cândva să le revăd dar în același timp de ce nu, să ajute și diferiți oameni cu intenții bune dacă ajungeți vreodată pe aici:)
~Suntem în 24 Decembrie 2023, vin sărbătorile și sunt singur cuc dar nu pot să dau vina pe absolut nimeni, este strict vina mea.
Cu maximul respect pentru mama mea care ține la mine, probabil singura persoană pe glob, prezența ei nu mă va încălzi niciodată în sensul ăsta, ar fi sau ar fi fost timpul să-mi fac și eu o familie, o viață dar am eșuat lamentabil.
~Acest articol este puțin inspirat din filmul 8 Mile, biografia lui Eminem care cel puțin la un rap battle având inițiativa a cântat/vorbit doar despre eșecurile/defectele lui, asftel încât adversarul chiar din finală s-a "înecat" "choked" practic ne având nimic să spună despre el și pierzând acea luptă.
~Aici nu vreau să piardă nimeni, nici măcar eu ci pur și simplu să arăt că nu-s chiar acel snob/cu nasul pe sus cum probabil mă văd majoritatea, dacă nu mă văd un ratat pe lume și în varianta a doua probabil au dreptate.
~Voi enumera un șir de eșecuri din viața mea în ordine cronologică, argumente suficiente să arate că întradevăr, momentan, sunt un mare RATAT.
~Let's go:
1. Cred că primul eșec din viața mea a fost probabil faptul că am picat la examenul de capacitate cu foarte puține puncte, la limba română, suficient încât să mă frustreze să plec din țară să mă dea mai toți dispărut... Ar fi fost multe de spus aici dar nu are rost.. Mi-as fi dorit si eu pe atunci un liceu normal, cu media stateam bine dar dacă picai la examen nu puteai sa treci.. Puteam face contestatie, probabil treceam dar aia a fost, am decis sa plec afară și aia a fost..
2. Un alt mare eșec a fost lipsa mea de capacitate să mă integrez în societatea Italiană.. Da, am crescut de la adolescent la adult acolo, am lucrat diferite job-uri dar pur si simplu nu am reusit sa îmi atrag prieteni adevarati, sau daca i-am avut i-am pierdut in cel mai "fericit" caz datorita distanței faptului ca-s in Romania SAMD.
3. Mama mea s-a măritat, nu am fost capabil să mă întegrez în acea familie, una din marile mele pete negre-faptul că nu am fost la nunta ei..Chiar daca pe atunci aveam raporturi poate mai puțin fericite cu sotul ei/tatal vitreg, cumva ingropasem securea si puteam sa fiu prezent, asa, am dezamagit...
4. Am picat testul la legiune străină franceză.. Disperat, suparat si dezamagit de propria persoana si ne având nimic de pierdut, am plecat in Franța și am bătut la porțile legiunii acum vreo zece ani, cumva eram cât de cât apt, pregatit dar pot să dau vina puțin pe un alt eșec-faptul ca pe drum m-a lovit colita, si am devenit mult mai slab, intr-atât de slab încât nu am reusit sa trec nici primul test, tracțiuni la bară.. Ar fi multe si aici dar nu mai contează...
5. Un alt eșec este practic drumul meu și joburile în UK și mai apoi în Olanda și mai apoi marinar prin Europa dar nu am făcut prea mult pureci nici pe acolo...
6. Am făcut un liceu seral dar nu am putut să-l termin adică să dau și mai apoi să iau și bac-ul. Da, e adevărat-eram foarte rănit și am fost ajutat de ai mei cumva să supraviețuiesc și nu știu câți ați fi avut vreo sansa cu 700 lei pe lună facturi, mancare si navetă ... Dar este STRICT vina mea.
7. Am crezut că orizonturile sunt mai mari și că am o șansă să-mi găsesc o parteneră de viață chiar dacă acea femeie nu locuieste la 2 case de mine, că nah, astea deja mi-au pus eticheta ca fiind un parvenit, ratat, maneliste, đănțuitoare din buric și /sau deja in propriile relatii vieți. Am esuat, chiar daca am avut cateva discutii, majoritatea si pe matrimoniale probabil fie cauta doar d-astia cu p*** de 7metri, directori de fabrici cu salariu de minim 10.000 € pe lună, cu statut social mare sau măcar cu o facultate, fie că sunt prea bătrân, prea tânăr, prea departe, prea aproape SAMD.. sau poate pur si simplu au simțuri extraordinar de bune sau pur si simplu modeste dar intr-atat de suficient sa ma vadă cum sunt, un mare ratat:).
8. Am avut propria firmă, da, am reusit 50% să leg contracte cu 2-3-4 firme care aveau și probabil încă au mare putere în România, am vrut prin modestia și loialitatea mea față de acestă țară să caut firme doar cu capital 100% românesc și să încerc să le ajut să crească dar din păcate nu am trecut de acest 50%, să le vând marfa, ce-i drept venise si prietenul lumii numit COVID, SAMD.. Dar da, tot un mare eșec se numește...
9. Recent am avut o inițiativă să deschid o proprie firmă, am avut și banii și era o chestie pe turism, cu potențial dar frica mea și lipsa cronică de încredere în oameni, m-a făcut să pun în dubiu contractul, anumite clauze din el.. După un timp după ce am cerut modificarea a 6-7 puncte din el, după muuult timp s-a decis au venit cu el schimbat dar era prea târziu, deja cheltuisem banii la casă SAMD... Rușine să-mi fie...
O altă chestie -bonus-sunt genul de om care probabil si-a pierdut cam orice sansa de legaturi cu "prietenii" si "familia" caci nu am simtit niciodata sa spun un banal Sarbatori fericite, la multi ani, SAMD.. Si cu acesta ocazie am fost și sunt probabil pe drept arătat cu degetul și implicit considerat un ciudat, ratat etc...
Ar fi multe chestii poate mai mici sau mai mari, care acum poate nu-mi vin în minte dar da, cel puțin de moment sunt un mare ratat și-mi merit soarta, crucea.. Nu vreau absolut mila si atentia nimanui, nici n-o accept doar că era necesar acest articol. Da, e adevărat, nu mă voi compromite in viata mea, nu voi sta niciodata in genunchi si nu-mi voi vinde caracterul pe nimic, de exemplu acum câteva zile am avut speranta ca voi lucra remote la un chat dar exact ce bănuiam, acel chat m-ar fi "obligat" contractual să mă dau cine nu-s, sa joc teatru ieftin, sa mint oameni doar pentru niste amarati de 1000-3000 de €. Stiu, multi, si-ar vinde rinichii pentru asa bani dar eu as prefera oricand sa fiu sarac si asa singur si ratat, decât să renunt la valorile cu care m-am nascut, am crescut și pe care le voi avea mereu.
Da, am încheiat articolul pe o notă mai pozitivă dar realitatea e realitate..
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu